În vremurile străvechi, într-un sat dac, trăia un tânăr pe nume Diurpaneus, vestit pentru iscusința sa în a spune povești. Dar Diurpaneus nu folosea darul său doar pentru a încânta, ci și pentru a înșela, răspândind minciuni pentru a câștiga favoruri și bogății.
Într-o zi, un bătrân străin a sosit în sat, purtând o piatră strălucitoare și misterioasă. El a anunțat că piatra, numită Piatra Adevărului, avea puterea de a dezvălui minciuna și a arăta adevărata față a omului.
Curios, Diurpaneus s-a apropiat de piatră. Dar, în momentul în care a atins-o, piatra și-a schimbat culoarea, devenind întunecată ca smoala. Satul întreg a fost martor la acest lucru, iar bătrânul a dezvăluit minciunile lui Diurpaneus.
Rușinat și îndurerat de propriile sale fapte, Diurpaneus a plecat în munți pentru a căuta înțelepciunea lui Zamolxis. După multe zile de căutare, a ajuns într-o peșteră unde se spunea că Zamolxis însuși medita.
Acolo, Diurpaneus a auzit o voce: „Minciuna distruge, dar adevărul vindecă. Cel care își folosește darurile pentru a înșela se înșală pe sine mai mult decât pe alții. Întoarce-te în satul tău și folosește-ți darul pentru a construi, nu pentru a dărâma.”
Diurpaneus s-a întors în satul său, unde a folosit de atunci darul său pentru a spune povești care să inspire și să învețe, devenind un povestitor iubit și respectat.
Această poveste învață că, deși minciuna poate aduce câștiguri pe moment, adevărul și integritatea sunt cele care construiesc o viață de respect și onoare, așa cum Zamolxis îi învață pe daci.
